eu-despre carti

prima data am zis ca o sa scriu despre scoala da nu stiu de ce m am razgandit.am luat o in ordinea prioritatilor.nu va imaginati ca acu daca o sa scriu despre carti, despre scoala,despre relatii,despre parinti,despre vicii sau despre cafea o fac pt ca ma simt eu o mare cunoscatoare sau ceva infipta care le stie pe toate mai ceva decat inteleptu solomon(care sincer mi se parea sinistru,adica eu n am treaba da sa ai 200 de neveste sa pui o femeie sa si taie copilu in doua si sa mai si scrie despre tine in biblie...mai bine scriau de popa iliuta care m o botezat pe mine),da no e fain sa scri despre una alta.asa deci,despre carti...am invatat sa citesc la 4 ani cand am facut oreon,prima lectura adevarata am avut o la 5 ani.am citit o pagina intreaga dintr o carte care se numea "povestiri cu talc",scria pe pagina de titlu"se ofera elevului badea puiu pentru rezultate deosebite la invatatura"o primise prin clasa a 5-a cand era la scoala la baiesti.era super veche, da ceea ce m o atras la ea au fost ilustratiile foarte mari,alb negru.erau povesti populare romanesti.tin minte perfect ca pagina pe care am citit o eu era dintr o poveste despre doi dovleci,era ceva cu morala,da eu n am prins morala,dupa ce am terminat pagina am fost atat de fericita ca am reusit sa citesc pe litere atatea amar de randuri ca am fugit la buni,care dadea de mancare la pui sa i spun.eram atat de mandra de mine si am zis o cu infumurare,cum fac si acu cand is multumita de mine,si ea super incantata si amuzata m o intrebat si despre ce i vorba?...habar nu aveam,citisem pe litere:D.mereu mi a placut sa citesc am avut dintre cele mai ciudate si extremiste gusturi la carti,am gustat toate curentele si perioadele.inainte sa invat sa citesc adoram sa mi se citeasca nu stiu de ce da preferam povestile chinezesti(pe care mi le citea buni),iar ceea ce ma incanta cel mai mult era cand stiam ca i vineri.pentru ca vinerea venea mama sa stea pana duminica cu mine si ea avea o singura carte din care imi citea "povestirile lui Habarnam"(si si o pus amprenta asupra mea).era mare groasa si cu ilustratii colorate.era vorba despre o lume microscopica care traia in iarba.era mecanicul surubelnita si doctorul stetoscop.ulterior am pierdut o si cand am implinit 17 ani nu stiu de unde a gasit o mama si mi a facut o cadou,a fost unul dintre cele mai emotionante momente ale mele.am crescut si intr a 2-a in timpu verii am citit aventurile lui "huckerberry finn".pe urma nu mi mai amintesc.in fine am crescut si de printr a 7-a am inceput sa citesc chestii mai serioase cum ar fi "de veghe n lanul de secara"a fost prima carte cu morala pe care am si inteles o(alta realizare).oricum in fine am citit diverse ceea ce vreau sa subliniez in raportul eu si cartile e ca eu citesc in functie de anotimp si de locatie.de exemplu vara imi place sa citesc in gradina romane politiste romanesti,super simple super ...am vrut sa zic light(da mereu uit cuvantu cand vreau sa l pronunt:)) )am avut si perioade in care citeam daniele still(sau cum se scrie) si alte romane orgasmice cu fete sarace care devin bogate sau cu femei batrane care ajung sa si o puna cu calaretii mult mai tineri de la ferma lor din texas.pe urma am citit jane austen care pentru incipitul adolescentei e perfecta ca no iti sugereaza o serie de principii,pe urma am inceput sa cresc si mai mult si sa gandesc si sa devin tot mai selectiva, tot mai pretentioasa.o carte e ca un nou iubit poti sa nu l mai lasi din mana sau poti sa l inchizi si sa i l dai unei alte cunostiinte(sau sa l arunci pe foc,da nu sunt ani miinea,ce naiba).am inceput sa l citesc pe eliade intr a 9-a.chestia e ca absurd sau nu eu am citit mereu toate lecturile de vara pentru scoala.eu nu faceam rezumate,faceam recenzii.le am citit nu ca pe o lectura obligatorie,ci pentru ca ma gandeam ca no erau scriitori romani,opere mari si cum eu de fiecare data dupa ce gat o carte o comentez cu mama si cu tata m am gandit ca daca vreo data o sa am nepoti(vreau sa zic copii de a lu sora mea)o sa le pot povesti despre faptu ca sunt singura care i a inteles drama interioara otiliei si ca am avut un iubit in liceu care semana cu felix.(daca as scrie asta la bac?).am inceput sa ma gandesc la sex si hormoni imediat dupa ce am citit maytrei si mereu m am intrebat care o fi punctu ala in care poezia si geometria se intalnesc asa cum spunea dan barbu.mereu m au interesat chestiile astea,si am plans cand luceafarul a spus"ce ti pasa tie chip de lut/daca as fi eu sau altul" si am mai plans si cand l am studiat pe nichita stanescu.ma sensibiliseaza arta.poate d asta imi place asa tare sa citesc.imi place uneori muzica calsica pentru ca pot sa mi imaginez ce scenariu vreau eu pe fondul muzical si imi plac cartile pentru ca personajelor din carti le pot da dimensiunile lumii mele.asa iti si dezvolti personalitatea si imaginatia.imprumui din caractere,te croiesti, te modelezi devi dumnezeu pentru 200 de pagini pentru 2 principale, 10 secundare si multe episodice.cred ca oamenii care spun ca nu le place sa citeasca mint sau pur si simplu sunt inapoiati.nu se paote sa nu ti placa decat daca esti din somalia ai 15 ani si 15 kg si malarie si chiar n o avut cine sa te invete alfabetu.pe asta o pot intelege.da sa fii in toate facultatile mintale si sa nu citesti,nu inteleg.exista un rand pentru fiecare persoana de pe planeta.sunt convinsa ca asa a si fost creata literatura.dumnezeul literaturii a spus:sa se faca litere si din litere cuvinte si din cuvinte propozitii si din propozitii fraze si din fraze...infinitul.aud vorbindu se despre destin,despre soarta,sau cate o tuta care zice"asa i o fost scris"(cata dreptate are!)eu cred ca fiecare in vietiile nostre micronice ne bazam pe un rand sau mai multe dintr o carte sau dintr un text,doar ca trebuie sa fi destul de atenti cand citim sa stim ce cautam si mai ales ce ne cauta pe noi.asta e frumusetea cartilor,pentru mine asta e,e o duplicitate foarte placuta ,acum stau la birou si in clipa urmatoare pot ajunge unde vreau si nu am nevoie de delta force sau de avatar 3d.citeste si eticheta de pe sticla de cola sau de beck s nu stiu orice.nu folosesc clisee gen"cartea cel mai bun prieten"sau "cartea te inalta"nici vorba sunt mai interesanta de atat.pentru mine cartile sunt guri mari de aer,sunt escapade si poate m or invatat mai mult decat scoala sau parintii.pentru ca mereu am gasit randurile subliniate special pentru roxana badea.si daca roxana badea crede ceva e ca: sunt convinsa ca niciodata sau vreodata nu o sa intalnesc vreo fata de la care sa nu am ceva de invatat,in a carui dulap sa nu gasesc cel putin un articol de imbracaminte care sa mi placa si care sa nu si doreasca macar o data sa poarte tocuri rosii.