ca aproape de fiecare data incep sa scriu si nu stiu despre ce.sunt putin trista,cred ca asta e unul din motive.mi am dat azi seama ca pe langa faptul ca nu agreez copiii nici nu o sa o fac vreodata.parintii sunt oameni buni in general,mai putin mamele care isi arunca copiii pe apa sau in tomberoane,asta e un lucru rau.deci,parintii mei sunt oameni buni,nu o sa ma frustrez on-line sau virtual,ceea ce vreau sa subliniez e ca nu toata lumea e pregatita sau potrivita pt a deveni parinte.cand copilu' e mic,lumea e excesiv de entuziasmata,contrar starii plodului care daca nu doarme, plange.e numai veselie si fericire si mai apar si prietenele mamei care se apleaca deasupra patutului si se mataie grotesc: gugu-lugu,ce frumos e,gugu-lug la infinit!si vai!,matilda,ce ti mai seamana la ochi(tuta planetei pana la 6 luni ochii se schimba nu te mai da in spasme ca fatuca in cauza in varsta de 2 saptamani o sa aiba o cariera de barbie) si ia uite are buzele lu eustache(o da!clar ca ale lui,pacat ca nu i putem vedea si dintii,ca sigur tot ca ai lui erau,o sa traiesc in suspans pana la primul coltisor).pe urma vin cadourile;daca esti nanasa clar tre sa fie neaparat aur!clar!mie mi se pare logic,adica dupa ce ca are 2 saptamani,doarme 22 de ore din 24 ,suge lapte si nu vede nici macar sepia lumea ii aduce aur ca plodu e perfect constint,doar.cercei,bratarici gravate cu numele micii minuni,lanticuri cu iisus pe cruce.foartee practice,mai ca nu se apuca copilu sa faca roata tiganului dus intors prin patut.parintii plini de entuziasmul unui nou inceput isi zic ei asa...hmm poate o facem doctorita(chiar daca cromozomii nu permit) sau inginer.si asa copilu creste ,la gradinita nu ti prea dai seama ce calitati ascunde,multi copii,mult zgomot,toti seamana intre ei(p.s.deosebiti fetitele de baietei prin cercelusii de aur)si iata,vine toamna!copilul are 7 anisori!uraaa,incepe scoala!parintii cu sperante in ochi isi imagineaza ca mica minune se va transforma in micul geniu.soc!nu se transforma si trec clasele primare,informatia se asimileaza tot mai greu.vine generala si la inceput invata pt teste face temele,pe urma incepe sa nu mai invete,sa faca temele in clasa,se inhaiteaza cu derbedeii de la bloc si intr a 8-a fumeaza prima tigara(ceea ce poate fi devastator,trust me).nu si ia capacitatea,iar liceul(urmarit de bere si jocuri de noroc)il termina intr un oras industrial plin de portoricani.gata liceu'...ce amar facem cu, copilu?ma doctor nu s o putut,nici inginer,sa vedem...aaaa...sa l facem holoangar!ca e pe aproape,ce nu i tot santier?
astea sunt cazurile triste, din fasha pe care eu le numesc"entuziasmo-prosto-grabito-parentalo".mai sunt si cazurile care vizeaza familiile bune,care nu pleaca cu sperante ci cu certitudini,ei nu viseaza ei au convingeri:o facem doctorita!.fetita creste,o sclipire la gradinita,premianta in 1-4,5-8 olimpiade rezultate bune,capacitate luata cu brio,poate cea mai mare nota din zona,liceu: coafura rezista!fetita creste vede lumea,isi face prieteni,pierde prieteni,se auto educa, si cu ce mai primese acasa ramane pe linia de plutire,doar ca interesele sunt mari,nu avem nevoie de calificativul bine,noi cautam perfectul!s o gandit cineva ca poate unii copii nu s roboti,ca poate dintr o enigma a naturii isi dezvolta singuri gandirea si personalitatea?s o gandit,calu lu'bradi(sa o citez pe buna me,o clasica in viata).si asa te trezesti ca in ciuda eforturilor tale de a multumi lumea si de a te impaca si cu tine si cu restu esti totusi invinuit de moartea balenelor si a ursilor koala,de razboiu din irak si de cazu cernobal.
no cum e mai bine?sa faci copii,huh?rodul iubirii de azi o sa fie marul discordiei de maine.mai bine te abtii si daca chiar iti plac copii in loc de cafea sau ceai bea lapte praf si daca treci pe strada politiei in jur de ora 12 o sa vezi entuziastii planetei ,ridicandu si micile minuni de la cresa
