nici nu stiu cum sa incep si nici nu stiu despre ce e postarea asta...o prietena de a mea spunea ca daca viata e la fel de complicaa mereu ca la 17 ani ea o sa se sinucida uite ca am implinit 18 de ceva vreme si e mult mai complicata...nici nu stiu cum sa explic ce se intampla cu mine...ideea e ca cu cat cresti cu atata iti schimbi gandirea mai mult pretuiesti altfel lucruri si persoane chiar daca uneori e prea tarziu si e groaznic sa simti ca cineva e facut pt tine ,ca era perfect,ca niciodata nimeni, dar nimeni nu o sa te mai faca sa te simti atat de bine...sunt lucruri pe care nu le poti schimba si agonia asta e groaznica...pe langa chestia asta mai e si ziua lu tata caruia am uitat sa i zic la multi ani, si acum e ft suparat;ironia e ca sunt o serie de pers ft importante carora e musai sa le zic la multi ani dintre care tata si inca cineva extrem de important si amndurora am uitat sa le zic la multi ani si nu stiu cum se face treaba asta...si mai e si faptul ca nu mai e ca inainte ,nu m mai smt la fel,de ceva vreme am inceput sa realizez dezastrele pe care le am provocat si am inceput sa am alt tip de sentimente si fie ca e o terasa full si o masa plina de prieteni,fie ca e un club super tare sau dimineata la o cafea ,ma simt extrem de singura ,cum nu m am simtit niciodata si exista un sigur leac,dar pe care nu o sa l mai primesc niciodata...si atunci ma intreb cand o sa treaca?si ma ingrozesc...azi o sa ascult doar o melodie ,una deosebita de pe vremea cand cineva inca imi asocia melodii
http://www.youtube.com/watch?v=GhK81hZj4L4
